Taierile de intretinere si fructificare. Odata cu definitivarea formarii coroanei se trece la efectuarea taierilor de intretinere a coroanelor si de fructificare. Aceste taieri se vor efectua an de an pana la incheierea ciclului de viata al plantei. Prin taierile de intretinere se va actiona asupra ramurilor care s-au frant, a celor care s-au suprapus si se umbresc, prin indepartarea lor. Se vor indeparta si lastarii lacomi care pot aparea pe trunchi sau la baza sarpantelor. Taierile de fructificare sunt diferite la cele doua tipuri de soiuri, cu fructificare terminala si cu fructificare laterala. La pomii cu fructificare terminala, odata ce au ajuns la potentialul maxim de fructificare se contureaza trei zone distincte: zona exterioara, zona intermediara, zona din interior. Singura modalitate directa de a imbunatati fructificarea la acesti pomi consta in efectuarea la cel putin 3 ani a taierilor de fructificare. Acestea se reduc la rarirea formatiunilor fructifere din exteriorul coroanei pentru a favoriza patrunderea luminii in zonele din interior si a crea conditiile necesare formarii si fructificarii a cat mai multor ramuri din aceasta zona. Astfel de taieri se efectueaza in februarie - martie, dupa trecerea perioadelor cu geruri mari.La pomii cu fructificare pe ramuri laterale, vom avea in vedere ca acestia au tendinta naturala de a-si incetini cresterea pe masura intrarii in fructificare. Daca nu vom efectua taierile de fructificare, de aceasta data in fiecare an, vom constata o reducere a potentialului de fructificare concomitent cu scaderea marimii si calitătii nucilor. Taierea ramane pentru acest tip de plante singura modalitate de mentinere a unui echilibru favorabil intre crestere si fructificare. Cu alte cuvinte, astfel de soiuri nu pot fi folosite in plantatii daca nu li se asigura o crestere puternica pe parcursul perioadelor de varsta. Taierile de fructificare vor incepe la varsta de 3 - 4 ani a plantelor deoarece acestea fructifica mai devreme decat soiurile cu fructificare terminala. In aceasta situatie apare mai timpuriu problema de indesire a coroanei dar si a cresterilor cu lungimi foarte mici. Lucrarile de intretinere a solului in plantatii. La noi in tara nucii sunt cultivati in sistem agro-productiv de cultura extensiv, in care plantele se gasesc de regula pe pasuni si fanete, deci cu terenul inierbat natural iar singura lucrare care se face este cea de pasunat sau cosit. Noile exploatatii nucicole intensive practica alte sisteme de intretinere a solului cu influente pozitive asupra cesterii si fructificarii cum sunt: • ogorul negru. Se practica tot mai putin datorita costului ridicat si din cauza unor elemente tehnologice. Se întreţine prin lucrari mecanice combinate uneori cu erbicidare pe randuri. • culturile asociate. Se practica cand pomii sunt inca mici si nu au intrat in frucificarea deplina, folosind intervalul dintre randuri. Se prefera plante cu inradacinare mai superficiala cum este fasolea, mazarea, ceapa, capsuni. • inierbarea livezilor. Se practica pretutindeni in lume si se face cu ierburi perene ca Lulium perene, Dactylis glomerata etc. Pe parcursul perioadei de vegetatie iarba se coseste de 3 - 5 ori si se lasa pe sol ca mulci. Pentru evitarea unei concurente cu nucii se aplica suplimentar pe iarba 80 - 100 kg N/ha, in afara de dozele care se administrează pentru nuc. Acest sistem se practica in zonele cu umiditate mare sau cu posibilitati de irigare. Fertilizarea. Cand gandim fertilizarea la nuc, avem in vedere ca terenurile pe care sunt amplasate plantatiile sunt sarace in elemente minerale, iar pomii stau pe acelasi loc zeci de ani, timp in care secatuiesc solul. Din comparatia facuta intre compozitia chimica a organelor nucului si cea a solului, rezulta ca exista un deficit de elemente minerale deoarece necesitatile plantelor sporesc an de an, iar pe de alta parte dispare o cantitate insemnata de elemente minerale odata cu recolta, lemnul si chiar o parte din frunze. Prima fertilizare, numita si de baza se aplica odata cu lucrarea de mobilizare a solului inainte de plantare, cand se aplica 40 - 60t gunoi de grajd/ha, la care se mai adaugă 80 - 120kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ K2O. Ingrasamintele se imprastie pe toata suprafata terenului si se incorporeaza la adancimi mari 35 - 60 cm, in functie de aratura adanca. Cea de a doua fertilizare, extrem de importanta se refera la fertilizarea la groapa cu gunoi de grajd si ingrasaminte minerale cu fosfor si potasiu. De observat ca in aceste etape nu se folosesc ingrasaminte minerale cu fosfor si potasiu. Pe langa faptul ca aceste ingrasaminte sunt foarte solubile in apa si usor levigabile in sol, ele au un efect nedorit asupra sistemului radicular dupa plantare (inhiba fenomenul de rizogeneza si intarzie formarea noilor radacini si prinderea la plantare). Fertilizarea anuala a plantatiilor incepe cu anul I si este diferentiata in functie de varsta si marimea pomilor. Azotul se administreaza in urmatoarele cantitati: • anul 1 - 10 kg/ha - 0,066 kg/pom • anul 2 - 20 kg/ha - 0,132 kg/pom • anul 3 - 30 kg/ha - 0,190 kg/pom • anul 4 - 40 kg/ha - 0,264 kg/pom • anul 5 - 50kg/ha - 0,330 kg/pom • anul 6 - 60 kg/ha - 0,400 kg/pom Azotul se administreaza individual pe pom, putin mai mult decat proiectia coroanei pe sol. Incepand cu anul 5 acesta se poate administra pe intreaga suprafata. Administrarea azotului se face fractionat 1/3 din cantitate in toamna si 2/3 in primavara. Concomitent cu fertilizarea cu azot, in primii ani se fertilizeaza si cu fosfor 15 - 20kg/ha fosfor si 20 - 25kg/hapotasiu, ambele administrate in toamna si incorporate in sol. Fertilizarea anuala se situeaza la nivelul a 80 - 120kg/ha azot, 40 - 60kg/ha fosfor si 80 - 100 kg/ha potasiu. Administrarea ingrasamintelor se face la fel ca la plantatiile tinere, ca epoca , dar acestea se imprastie pe toata suprafata. Protectia fitosanitara. Nucul este o planta atacata de numeroase boli si daunatori. Atentia fermierilor va fi concentrata asupra combaterii daunatorilor care produc pagube majore nucului.

Lucrarile de intretinere