Infiintarea unei plantatii pomicole

fructificare, se epuizeaza si se inlatura din coroana. La speciile care emit usor lastari anticipaţi (piersic, cais, unele soiuri de prun si visin), pe perioada de vegetatie se executa ciupiri (ruperea varfului de crestere) pentru a stimula ramificarea, inlaturarea lastarilor concurenti( lastarii apropiati celui de prelungire si cu pozitie superioara pe ramura mama), pentru a obtine ramuri anuale lungi, ramificate si pentru a scurta perioada de formare a coroanelor. La piersic, este necesara degajarea varfului de crestere prin ruperea in faza erbacee a lastarilor, pe 15-20cm sub lastarul de prelungire, pentru a obtine cresteri bune si a forma mai repede scheletul. Numarul interventiilor in perioada de vegetatie, depinde de specie si ritmul de crestere a lastarilor, si poate fi de 2-3 pe an. La soiurile cu vigoare mai mare si care nu ramifica bine, pentru a forma coroane bine garnisite, este necesarsa se intervina cu taieri ale ramurilor anuale, la 50-60cm fata de punctul lor de insertie, sau pentru ramurile de prelungire la 50-60 cm fata de ultima scurtare. Taierea de productie.  Din ultimii ani ai perioadei de formare, (anul 4-5) paralel cu taierile de formare se fac si taierile de productie, care continua pe toata perioada de exploatare a livezii. Aceste taieri au ca scop doua aspecte: • intretinerea coroanelor; • normarea incarcaturii de rod. Prin taierea de intretinere a coroanelor se urmareste mentinerea dimensiunilor coroanei in functie de spatiul lssat prin distanta de plantare, prin taierea de plafonare a inaltimii si limitarea extinderii laterale pe rand si intre randuri. De asemenea, se asigura rarirea coroanei pentru o buna patrundere a luminii, se inlatura ramurile lacome, rupte, uscate, bolnave, etc. Concomitent cu taierea de intretinere, se executa si normarea incarcaturii, inlaturand surplusul de muguri de rod, lasand pe fiecare ramura si pom un numar de muguri direct corelat cu vigoarea, deci fiecarei ramuri ii va reveni o cantitate de fructe pe care o poate hrani si sustine in conditii optime. Din aceasta cauza, la noi in tara, se practica o taiere in detaliu la principalele specii pomicole( mar, par, prun, piersic, cais), nemaifiind, de obicei, nevoie de normari ulterioare a rodului prin rarirea fructelor. Cu ocazia taierii de productie, se opereaza pe ramurile de semischelet, care se reduc la o treime sau jumătate din lungime, în funcţie de grosime si cantitatea de muguri de rod pe care o au. Ramurile de semischelet epuizate se suprma la inel, fara a lasa ciot. La mar si par nu se recomanda scurtarea ramurilor anuale, indiferent ca sunt sau nu purtatoare de muguri de rod. Se poate norma( scurta) mladita( ramura cu doi sau mai multi muguri de rod), in special la par, dupa 2-4 muguri micsti la unele soiuri. Scurtarea nuieluselor sau a mladitelor, determina pe de o parte inlaturarea rodului la soiurile cu fructificare tip standard( Golden delicious) si provoaca indesirea coroanelor prin stimularea cresterii sub punctul de intervenţie. Ramurile scurte( tepusele sau pintenii) nu se raresc indiferent de numarul lor. La soiurile cu fructificare tip spur( Starkrimson), la care tepusele predomina, normarea se face prin reductia semischeletului dupa un anumit numar de tepuse, in functie de grosimea lui. La cires, visin, prun si cais, scurtarea ramurilor anuale nu influenteaza semnificativ productia, dar stimuleaza cresterea vegetativa si deci nu se recomanda. Daca numarul ramurilor anuale lungi, purtatoare de muguri de rod sunt mai multe decat necesarul pentru o productie optima, acestea se raresc si nu se scurteaza. Scurtarea ramurilor anuale este acceptata numai la pomii cu ramurile degarnisite, unde se scurteaza o parte din ramurile anuale in cep, pentru a stimula regarnisirea. De asemenea, cu ocazia taierii de productie, la toate speciile cu exceptia piersicului, se urmareste intinerirea periodica a semischeletului, astfel incat acesta sa nu depasesca varsta de 4-5 ani. Exista o corelatie pozitiva intre varsta semischeletului si calitatea fructelor, in sensul ca cele mai bune fructe se gasesc pe ramuri cu suport de 2-3 ani. Este bine de precizat faptul ca, toate interventiile de scurtare sau transfer a cresterii pe ramuri laterale, se fac deasupra si cat mai aproape de o ramificatie slaba, fara a lasa cioturi, care se usuca si afecteaza sanatatea ramurii rămase. Pentru piersic, taierea este specifica si se bazeaza pe normarea ramurilor mixte la nivel de pom, in functie de vigoarea acestora, intre 150-300 buc/pom, fara sa prezinte interes ramurile de semischelet. Rarirea ramurilor mixte se face in general la 20-30cm una de alta pe ramura suport si se scurteaza daca lungimea lor depaseste 60cm. In zonele mai degarnisite ale coroanei se recomanda lasarea unor cepi pentru formarea ramurilor de rod pentru anul urmator. Dupa fructificare, ramurile mixte la piersic se epuizeaza si la taierea din primavara urmatoare, se suprima.Pentru coacaz si agria, taierea consta in normarea tulpinilor in cadrul tufei, pastrand un echilibru intre tulpini, pe varste. La o tufa normala in plina productie, se lasa cate 3-4 tulpini de 1-5 ani, tufa avand astfel, 16-20 de tulpini de varste diferite, uniform repartizate in spatiu. Tulpinile anuale de vigoare mica, sub 50cm nu prezinta interes ca tulpini de inlocuire, daca este cazul se scurteaza in cepi, pentru fortificarea tufei sau se suprima. La zmeur, taierea consta in suprimarea tulpinilor de 2 ani care au fructificat, inlaturarea varfului tulpinilor anuale care a degerat peste iarna, sau care a fructificat in septembrie, suprimarea tulpinilor mai mici de 50 de cm si rarirea celorlalte in cadrul benzii la 25-30cm, in functie de vigoare acestora. Banda se mentine cu o latime de circa 50cm, iar inaltimea tulpinilor se limiteaza, daca este cazul, la 1,6-1,8 m.